Cuvantul Ierarhului

Predica la sarbatoarea Sf. Ioan Botezatorul

SF. IOAN BOTEZATORULIată-ne la această sărbătoare mare a Sfântului Ioan Botezătorul, când prăznuim Soborul său. Orice sărbătoare mare: Bunavestire, Nașterea, Botezul au o continuare printr-un sobor ce se pomenește. Sărbătorile nu se trăiesc singular, ci într-o comuniune de iubire, într-o comuniune de credință și de slujire. Ieri am fost martori la Botezul Domnului când Iisus a venit din Galileea la Iordan la Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan îl oprea, spunând: „Eu trebuie să fiu botezat de tine și tu vii la mine să te botez„?”

SF. IOAN BOTEZATORULÎn numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

„Tu, pe Cel Preaînalt, te-ai învrednicit a-L boteza și lumii a-L arăta”
Iubiţi credincioşi,

Iată-ne la această sărbătoare mare a Sfântului Ioan Botezătorul, când prăznuim Soborul său. Orice sărbătoare mare: Bunavestire, Nașterea, Botezul au o continuare printr-un sobor ce se pomenește. Sărbătorile nu se trăiesc singular, ci într-o comuniune de iubire, într-o comuniune de credință și de slujire. Ieri am fost martori la Botezul Domnului când Iisus a venit din Galileea la Iordan la Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan îl oprea, spunând: „Eu trebuie să fiu botezat de tine și tu vii la mine să te botez„?”, pentru că știa că are păcatul strămoșesc și este om cu slăbiciuni. Iisus i-a spus: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”. Atunci l-a lăsat. Așa, Iisus a fost botezat de către Ioan, încât Stăpânul S-a plecat sub mâna slugii Sale și a primit în râul Iordan, botez de la sluga Sa, Ioan care era rudenie după trup cu El.

Iubiți credincioși, biserica aceasta închinată Sfântului Ioan Botezătorul are, cu adevărat, o ținută aparte. Mai întâi, ea este izvorâtă dintr-o jertfă a unei familii. Familia Rusu a dat cu zeci de ani în urmă din curtea sa teren să se construiască această biserică. Așadar, este dintr-o milostenie. De aceea, biserica aceasta are o ținută socială de milostenie. Zeci de familii au fost ajutate de la altarul acestei biserici și activitatea aceasta s-a intensificat tot mai mult. Astfel și numele Sfântului Ioan Botezătorul care însemnează „Dumnezeu S-a milostivit”, arată menirea de milostivire și milostenie a acestei biserici constănțene.

Ce este această sărbătoare? Citim în calendarul bisericii: „Soborul Sfântului Ioan Botezătorul”. Cine alcătuiește acest sobor? Cu adevărat, trebuie să știm că toate cetele sfinților din cer au câte o căpetenie și sunt conduse de către o căpetenie, cum au fost și îngerii care au căzut și au avut căpetenie pe Lucifer. Erau cel mai aproape de Dumnezeu și cu toate acestea, pentru că s-au crezut în ei înșiși și nu în Dumnezeu, au căzut pentru că au crezut că darul de la Dumnezeu le aparține. Noi, niciodată nu putem să fim ceva, fără Dumnezeu. Numai cu Dumnezeu avem rostul nostru. Noi suntem făpturi și fără Făcătorul nostru cădem, ne desprindem, ne ducem în întuneric, ne ducem în necaz, în despărțire, adică în moarte. De aceea, biserica aceasta ne determină acum prin Sfântul Ioan Botezătorul să deslușim care este menirea noastră. Dacă cetele îngerilor au câte o căpetenie, că nu există rânduială fără ierarhie, fără ca cineva să coordoneze, armata de pe pământ care are comandanți, de unde a luat model? De la armata cerească, din cer, de la cetele îngerești. Neorânduiala nu este de la Dumnezeu. Neorânduiala este de la cel rău, pentru că Lucifer, după ce s-a desprins de Dumnezeu, îi îndemna pe toți oamenii, pe toți îngerii: „Veniți după mine!”. Arhanghelul Gavriil l-a înfruntat. A zis: „Nu îl ascultați pe el. El a căzut, el este desprins de Dumnezeu. Noi să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte că în Dumnezeu este bucuria, dragostea, lumina și viața noastră. Aceste cuvinte au rămas de neuitat și repetate necontenit la fiecare Sfântă Liturghie. Fără a lua aminte și a privi spre cer și spre Dumnezeu, noi cădem. Aș vrea să vă pun la inimă încă un aspect privitor la Sfântul Ioan Botezătorul. Niciu un sfânt nu este înfățișat ca Sfântul Ioan Botezătorul. El este înfățișat adeseori, purtând aripi, pentru că este singurul sfânt care a dus o viață de peste treizeci de ani, dar fără să aibă copilărie, fără să aibă bucurie pământească, fără să aibă însoțire de prieteni și de părinți. El a avut doar însoțirea îngerilor și a lui Dumnezeu, pentru că a rămas orfan în pustiu la un an, când mama sa l-a salvat din furia soldaților lui Irod care Îl căutau pe Iisus, dar Îl căutau și pe Ioan, că la punerea numelui său, s-au făcut minuni vestite în toată Țara Sfântă. A rămas orfan, în pustiu, la un an, când mama sa l-a salvat din furia soldaților lui Irod care-L căutau pe Iisus, dar Îl căutau și pe Ioan, că la punerea numelui său, s-au făcut minuni vestite în toată Țara Sfântă. Astfel, în stâncă s-a salvat pruncul Ioan. Mama lui a murit și el a rămas cu fiarele, dar și Duhul lui Dumnezeu era cu el. A crescut în asceza cea mai aspră. În arșița pustiei, fiarele îl ocroteau. În frigul nopții, de asemenea, fiarele îl încălzeau. Astfel, toate viețuitoarele făcute de Dumnezeu în slujba omului veneau și îl ajutau pe prunc. Pruncul primise o arvună. Atunci când Maria, Maica Domnului L-a primit pe Iisus și a aflat de la Arhanghelul Gavriil că și Elisabeta, rudenia sa a zămislit prunc la bătrânețea ei, a venit la Elisabeta ssă se încredințeze de această minune. Elisabeta a salutat-o pe Maria cu cuvinte alese: „De unde vine mie, cinstea aceasta să vină la mine, Maica Domnului meu?”. Căci, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, deodată pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu și fericită este aceea care primit cele aduse ei, de la Domnul!”. Atunci, pruncul Ioan a săltat pentru că a primit o rază a Duhului Sfânt de la Fiul lui Dumnezeu care abia se zămislise în pântecele Mariei. Această rază o vedeau cele necuvântătoare, cele sălbatice și se apropiau de Ioan și îl socoteau drept stăpânul lor. De aceea, îl slujeau, pentru că cele necuvântătoare erau curate. Nu ca oamenii cu păcate puteau să vadă raza de stăpân a lui Ioan, rază dată de Iisus care se afla abia zămislit în pântecele Mariei. Iată, așa crește Ioan, hrănindu-se cu mirere sălbatică și cu lăcuste, nu cu insecte, ci cu niște muguri care erau numiți în popor lăcuste. Viața atât de aspră a Sfântului Ioan era cu adevărat vădită și pe chipul său. Când a venit la Iordan ca să cheme poporul la pocințăm după glasul auzit de la Duhul Sfânt, glasul său, atât de puternic, întocmai ca un tunet, parcă despica pustia. Se auzeau cuvintele lui: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerului!” Oamenii auzeau de la zeci de kilometri și se întrebau și ziceau: „Ce este, oare, acest glas?”. Unii dintre ei au zis: „Să mergem acolo de unde se aude glasul!”. Ioan înainta dinspre pustiu spre răul Iordan și nu înceta să strige: „Pocăiți-vă” și când i-au auzit glasul, oamenii s-au apropiat și l-au întrebat: „Cine ești?”. El răspundea: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie cum a zis Isaia proorocul: „Îndreptați căile voastre! Părăsiți păcatele voastre, că vine cel ce a fost vestit că răscumpără păcatele lumii! Intrați în râul Iordan, aduceți-vă aminte ce ați greșit înaintea lui Dumnezeu și spuneți toate păcatele pe care le-ați săvârșit!”. Așa intrau în râul Iordan și își mărtusiseau păcatele. Unii stăteau mai mult, iar alții mai puțin și unii dintre fruntași; fariseii și cărturarii nu veniseră să îl asculte pe Ioan, ci veniseră din curiozitate să vadă ce se aude, cine este cel ce strigă. Când l-au văzut cu chipul său neobișnuit de ascet, un om care nu s-a întâlnit cu alți oameni treizeci de ani, ziceau: „Cine este acest sălbatic? Ce să ne învețe acesta?”. A ieșit din pustiu, nu l-am văzut niciodată ca să învețe împreună cu noi carte, că noi am învățat cu Gamaliil și cu marii noștri înțelepți. Acesta u are de unde să știe nimic, că nu l-am văzut să învețe. Atunci, ziceau: „Este un sălbatic și un nesănătos! Noi suntem fii lui Avraam, acesta a scăpat dintr-o scorbură!”. Ioan știa gândurile lor și auzea și faptele lor și vorbele lor le cunoștea. A început să îi înfrunte și să le spună: „Voi ziceți acestea, că sunteți urmașii lui Avraam? Voi ziceți că ați venit aici ca urmași ai lui Avraam? Vă spun vouă că și din pietrele dinaintea voastră, Dumnezeu poate să ridice urmași lui Avraam. Voi nu sunteți decât pui de vipere și pui de năpârci și să nu credeți că veți scăpa de osânda gătită să vină asupra voastră! Vă spun vouă: „Orice vale se va umple și orice deal se va pleca! Cele strâmbe se vor face netede și cele colțuroase se vor rotunji! Acum rădăcina stă la rădăcina pomului și pomul care nu face roadă, se taie și se aruncă în foc! ”. Când vorbea de secure, se referea la moarte. Cei care nu se căiau, aveau moartea aproape, adică erau despărțiți de Dumnezeu. Focul de care vorbea era focul cel veșnic al pedepsei lui Dumnezeu, pentru cei ce nu se căiesc. Atunci, auzind aceste cuvinte aspre, erau și soldați care veniseră aduși de mai marii lor care erau și vameși care veniseră din curiozitate, cei ce strângeau dările. Au întrebat cu toții: „Dar, noi ce să facem? ” i-ai certat pe farisei și pe saduchei, noi ce să facem să ne îndreptăm? Iisus a spus soldaților: „Voi să fiți mulțumiți cu solda voastră și să nu asupriți pe nimeni!”. Vameșilor le-a zis: „Cei ce ați furat, să dați înapoi! Cine are două haine să dea celui ce nu are! Cine are bucate, să facă asemenea! Să nu asupriți pe nimeni, să fiți mulțumiți cu ce aveți și să fiți buni unii cu alții!”. Acestea erau învățăturile Sfântului Ioan Botezătorul despre care Mântuitorul spune că este cel mai mare dintre cei născuți dintre femei. Cu adevărat, dacă Maica Domnului s-a ridicat deasupra îngerilor și deasupra oamenilor. S-a apropiat mai mult de Dumnezeu decât sfinții îngeri prin sfințenia ce a dobândit-o ca sie palat Împăraului Ceresc sau cuibul vulturului ceresc, cum spune Sfântul Sofronie. Sfântul Ioan Botezătorul este căpetenia cetei omenești. De aceea, el se află simbolizat cu prezența sa continuă în sfânta biserică cu orice sfeșnic cu care se iese de la altar înaintea Sfintei Evanghelii sau a Sfintelor Daruri sau la vecernie când ies preoții și simbolizează ieșirea Mântuitorului în viața publică la propovăduire.

Iubiți credincioși, Sfântul Ioan Botezătorul mijlocește pentru noi, pentru că este căpetenia noastră. El vorbește cu Dumnezeu despre noi. El ne prezintă pe noi înaintea lui Dumnezeu. El ne conduce pe noi până la Dumnezeu. De aceea, avem atâtea sărbători închinate Sfântului Ioan Botezătorul: nașterea la 24 iunie, adormirea la 29 august, trei aflări ale capului Sfântului Ioan Botezătorul, chiar și zămislirea sa o avem în calendarul Bisericii noastre, încât avem șapte sărbători. Mulți văzând cum Sfântul Ioan Botezătorul vorbește, cum botează, întrebau: „Nu este Hristosul acesta? ”. Ioan Botezătorul zicea: „Nu sunt eu Hristosul. Eu unul vă botez cu apă. După mine va veni Hristosul. Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. El are lopata în mână și va curăți aria sa, adică lumea. Va aduna grâul în jitniță și pleava o va arunca în foc nestins”. Se referea că cel ce vine este Stăpânul lumii și Judecătorul lumii. De aceea, le spunea: „Acela trebuie să crească și eu să mă micșorez”. Ca să îi încredințeze pe toți după ce l-a botezat și a văzut minunea că asupra lui a venit Duhul Sfânt în chip de porumbel și a văzut cerurile deschise și pe Tatăl L-a auzit din cer grăind: „Tu ești Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”. Ioan avea ucenici care stăteau lângă el și el îi învăța. Apoi, la câteva zile după botez, le-a spus uceniclor săi, văzându-L pe Iisus venind: „Iată, Fiul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii! Eu nu-L știam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, acela mi-a spus!”. Peste care vei vedea Duhul coborându-se și rămânând peste el, acela este care botează cu Duhul Sfânt și cu foc! Eu am văzut și am mărturisit că: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu!”.

Iubiți credincioși, acesta este rolul Sfântului Ioan. El și în această lume ne mărturisește că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Noi trebuie să ascultăm îndemnul său, predica sa atât de frumoasă, sensibilă. Este învățat la școala pustiei care este cea mai puternică școală, școala pustiei unde au învățat și alți Sfinți Părinți ca Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie și Sfântul Vasile cel Mare, ca Sfântul Atanasie cel din Aton sau Sfântul Teodosie sau Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Eftimie cel Mare. Aceasta este cea mai puternică școală unde se învață ce este dragostea, ce este jertfa, ce este bucuria sufletului. Sfântul Ioan nu a cunoscut bucuriile vremelnice, el a cunoscut numai bucuria sufletului. De aceea, el ne împărtășește această buucurie a sufletului, o bucurie nemăsurată, o bucurie sfântă, o bucurie plină de lumină și ne cheamă pe toți la această bucurie. Pe pământ, ne vestește această bucurie. Cei care am primit vestea bucuriei pe care el ne-o oferă, Sfântul Ioan, la ceasul sfârșitului nostru, ne va conduce la Hristos.

Iubiți credincioși, despre Sfântul Ioan Gură de Aur putem vorbi multe. Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată că bucuria pe care o vestește Sfântul Ioan este o bucurie mare și la îndemâna tuturor. El ne arată pe Cel din cer și cerul care este locuința lui. În soborul Sfântului Ioan Botezătorul sunt strămoșii Adam și Eva, sunt patriarhii Vechiului Testament Avraam, Isaac și Iacob, Noe, proorocii, apostolii, mucenicii. Toți privesc la el ca cel care a luat lumină de la Hristos și sunt sub oblăduirea sa. Să ne rugăm și noi să ne primească sub oblăduirea sa, să facem parte din ceata sa și nu din ceata lui Lucifer și atuturor slujitorilor lui uniți cu întunericul, cu moartea și cu răul. Făcând parte din ceata Sfântului Ioan, să îl rugăm pe Sfântul Ioan să nu ne lase în neputințele noastre, în pătimirile noastre, în toate îndoielile noastre. Să ne caute, să ne ridice, să ne apere și să ne ducă la Cel pe Care l-a arătat lumii: „Sfinte Ioane Proorocule și Înaintemergătorule și Botezătorule al Domnului care ai îndrăznire către Stăpânul, că tu cu mâna ta ai botezat pe Fiul lui Dumnezeu făcut Fiu al Omului, tu cu mâna ta cea dreaptă, îndrepteză-ne și pe noi, la limanul cel dumnezeisec și ne dăruiește minte luminată, voință tare, simțire curată, rugăciune neadormită și ne ajută să facem parte din familia cea duhovnicească a soborului tău împreună cu toți sfinții acum anticipat și aievea în viața cea viitoare! Amin!”