Cuvantul Ierarhului

Predica la sarbatoarea Sfântului Bretanion

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Prea Cucernice Părinte Stareţ, Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi.
 
Această sfântă zi ne-a adus în acest loc să facem popas duhovnicesc pentru a cere mijlocirea celor doi mari sfinţi pe care noi astăzi îi prăznuim pe doi mari sfinţi: Sfântul Grigorie şi Sfântul Ierarh Bretanion, înaintaşul nostru. 
 
Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu a fost un cuvios părinte care a dus o viaţă atât de sfântă, a fost atât de învăţat şi atât de rugător şi postitor, şi în acelaşi timp, mare înţelept şi mare tălmăcitor încât prin viaţa, prin faptele sale a putut să apere dreapta credinţă în Constantinopol. După ce a învăţat la marile şcoli, învăţătura vremii, filosofia, retorica şi celelalte ştiinţe ale timpului său s-a apropiat de tatăl său, tot cu numele de Grigorie, care era episcop de Arian,

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Prea Cucernice Părinte Stareţ, Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi.
 
Această sfântă zi ne-a adus în acest loc să facem popas duhovnicesc pentru a cere mijlocirea celor doi mari sfinţi pe care noi astăzi îi prăznuim pe doi mari sfinţi: Sfântul Grigorie şi Sfântul Ierarh Bretanion, înaintaşul nostru. 
 
Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu a fost un cuvios părinte care a dus o viaţă atât de sfântă, a fost atât de învăţat şi atât de rugător şi postitor, şi în acelaşi timp, mare înţelept şi mare tălmăcitor încât prin viaţa, prin faptele sale a putut să apere dreapta credinţă în Constantinopol. După ce a învăţat la marile şcoli, învăţătura vremii, filosofia, retorica şi celelalte ştiinţe ale timpului său s-a apropiat de tatăl său, tot cu numele de Grigorie, care era episcop de Arian, şi pe care l-a slujit şi mai ales după ce a învăţat filosofia timpului a socotit că Sfânta Scriptură este cu adevărat izvorul cel mai bogat a-l înţelepciunii. Astfel, el s-a îndeletnicit cu citirea Scripturilor şi cu tălmăcirea lor. A poposit în Constantinopol unde creştinii au fost duşi spre rătăcire, după învăţătura lui Arie, cel care atât de greşit se îndrepta spre Dumnezeu, avea o învăţătură strâmbă, numindu-l pe Iisus Hristos ca o creatură a Tatălui şi nu Fiu al Tatălui şi coborându-l din demnitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu. Această rătăcire pornea dintr-o mândrie a acelui Arie care era preot şi care nu se supunea episcopului său ci se socotea pe sine înţelept, deşi a fost condamnată învăţătura lui cu toate acestea el a căpătat mulţi adepţi pentru că la rătăcire e mai greu de mers decât la dreapta credinţă. El nu îndemna la postire, şi atunci viaţa religioasă era cu mult mai uşoară decât adevărata viaţă care cerea jertfelnicie.
 
Acesta a poposit în Constantinopol, unde o singură biserică micuţă, era cu cei ce îl slăveau pe Dumnezeu după cuviinţă şi a început să propovăduiască cu cuvintele sale pline de miere duhovnicească şi au început să audă oamenii din toate părţile cetăţii Constantinopolului că este un preot care vorbeşte de nu se poate să nu fii pătruns la inimă de cuvinte lui şi aşa s-au adunat la bisericuţa mică a Sfântului Grigorie mulţime de oameni şi cei ce au venit şi au ascultat l-au chemat la bisericile lor: „Vino şi la creştinii noştri şi  le vorbeşte”, spuneau acei creştini care auzeau cuvintele lui. Astfel a mers din biserică în biserică şi a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu Cel adevărat încât dacă erau câteva zeci de biserici dup învăţătura greşită şi una singură dup învăţătura adevărată, după vreme de câţiva ani prin cuvintele pline de puterea Duhului Sfânt şi înţelepciunea Sfântului Grigorie a rămas o singură biserică cu puţini creştini care au mai urmat învăţăturile greşite ale lui Arie şi toate celelalte biserici cu credincioşii lor au venit la dreapta credinţă. Dar aşa cum Sfântul Grigorie a ţinut aprinsă credinţa ce-a adevărată a acelor din Constantinopol.
 
Şi aici în Dobrogea,a poposit din părţile Capadociei un ucenic al Sfântului Vasile cel Mare, pe nume Bretanion şi el a fost înălţat la rangul de episcop al Tomisului şi aici s-a ostenit în cetatea Tomisului şi a adus aici lumina credinţei celei adevărate încât atunci când  împăratul Valens care a îmbrăţişat rătăcirea lui Arie şi a început să umble prin tot imperiul că şi-a găsit adepţi să susţină acea învăţătură şi a poposit şi aici în Dobrogea casă schimbe credinţa strămoşilor noştri, după credinţa cea greşită atunci a găsit aici un apărător al dreptei credinţe. Erau mai multe biserici în Tomisul nostru atunci, a venit în biserica unde se afla Bretanion ca episcop, erau aici şi mulţime de credincioşi şi a cerut să spună tuturor că învăţătura lui Arie este cea pe care trebuie să o urmeze şi poruncă i-a dat împăratul zicându-i: „De nu vei asculta cuvântul meu te voi pedepsi şi te voi scoate de aici şi te voi trimite de aici ca să nu mai rămâneţi în această credinţă a voastră pentru că trebuie să urmaţi credinţa împăratului”. Dar Episcopul Bretanion a răspuns: „Pe împărat noi îl cinstim dar credinţa nu este a împăratului ci a venit de la Hristos, Dumnezeu, şi noi pe Hristos pe care Arie a vrut să-l micşoreze şi să-l aducă în rândul oamenilor, noi pe Hristos îl cinstim ca Dumnezeu aşa cum au învăţat cei 318 părinţi la cel dintâi Sinod Ecumenic”. Şi tot poporul auzindu-l cum vorbeşte cu împăratului a răspuns: „Şi noi avem aceeaşi credinţă cu episcopul nostru Bretanion, noi nu ne vom depărta de credinţa pe care el a semănat-o în sufletele şi în inimile noastre”. Şi împăratul mergând mai departe să spună despre credinţa sa, Bretanion episcopul cu toţi credincioşii au ieşit din biserica aceea şi s-au dus în altă biserică şi l-au lăsat să vorbească numai cu suita sa iar ei s-au dus acolo să se roage.
 
A trimis împăratul iscoade să vadă ce se petrece în acea biserică şi când a auzit popoul că a venit împăratul Valens ca să schimbe credinţa toţi s-au adunat că nu au avut loc în biserică ci stăteau în jurul acelei biserici că ei de episcopul şi de credinţa pe care el i-a învăţat nu se vor lepăda niciodată de aceea toate ameninţările pe care la început le-a adus asupra episcopului Bretanion împăratul nu a nai îndrăznit văzând că tot poporul este de partea sa, de episcopul Bretanion şi el cu credincioşii să mai departe s-au rugat. Trimişii împăratului văzând că tot poporul se roagă şi îl apără pe episcop şi de aceea împăratul nici nu a mai îndrăznit vreodată să mai vină prin părţile acestea ci i-a lăsat pe strămoşii noştri să rămână luminaţi de dreapta credinţă prin episcopul Bretanion.
 
El văzând că a fost atât de milostiv Dumnezeu şi a întors mânia  împăratului a gândit şi s-a rugat: „Doamne ce voi face să răspund cu jertfă dragostei Tale nemăsurate”. Şi pentru că se aflau moaşte ale mucenicilor ascunse de creştini în locuri ştiute numai de creştini a hotărât episcopul Bretanion să aducă o jertfă frumoasă. De aceea gândindu-se că vor veni şi alte prigoane, a hotărât să facă martirioane unde să adăpostească moaştele sfinţilor mucenici. Şi astfel, prin grija episcopului Bretanion la Niculiţel s-a făcut acel martirion unde au fost aşezate moaştele a şase martiri: cei patru, Zotic, Atal, Kamasie şi Filip, şi aceştia sunt cinstiţi la mănăstirea Cocoş, pe lângă aceştia şi încă doi sfinţi care se află la Centrul din Bucureşti de Antropologie şi de asemenea se mai află şi alte martirioane pe care poate nu le-am descoperit. Aşa şi-a apărat episcopul Bretanion turma sa şi el a fost care îi scria Sfântului Vasile cel Mare şi Sfântul Vasile cel Mare îl îmbărbăta şi l-a rugat ca atunci când goţii de la Vest de Dunăre, din părţile Buzăului l-au ucis pe Sfântul Sava şi când Sfântul Vasile a cerut sfintele moaşte l-a rugat pe episcopul Bretanion să însoţească sfintele moaşte şi să-i scrie cum s-au petrecut cele cu sfârşitul Sfântului Sava. 
Astfel, Sfântul Bretanion este  cunoscut şi pentru învăţătura sa şi pentru rugăciunea sa fierbinte, el a fost acela care a adunat în jurul său monahi şi preoţi, a adunat tineri pe care i-a îndemnat să îşi jertfească viaţa pentru Hristos. Şi Sfântul Gherman şi Sfântul Ioan Casian au fost ucenici ai Sfântului Bretanion, încât şi Sfântul Bretanion poposea pentru rugăciune la peşteră, unde apoi i-a îndemnat pe Sfântul Gherman şi Sfântul Ioan Casian să meargă acolo să se roage şi să facă privegheri de toată noaptea. Aşa s-a sfinţit pământul acesta al Dobrogei în acele vremuri tulburi dar în care lumina credinţei nu se putea stinge, lumina credinţă a fost atât de puternică. Şi această lumină a credinţei a ars ca o făclie peste veacuri încât şi după năvălirea popoarelor barbare şi după dărâmarea bisericilor au rămas aici creştini şi după venirea turcilor pe linia Dunării niciodată creştinătatea n-a încetat să-şi ducă viaţa sa. Mai mult decât în Constantinopol deşi a fost şi aici total în stăpânire turcească sute de ani dar aici creştinii au rezistat mai bine decât cei din Constantinopol. Este purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi este vrednicia înaintaşilor noştri.
 
De aceea aici s-a înălţat această biserică în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae cel care l-a înfruntat pe Arie la Sinodul I Ecumenic şi în cinstea Sfântului Bretanion cel care a luptat cu greşelile lui Arie şi a înfruntat pe împăratul Valens şi a păstrat comoara credincioşilor săi neatinsă de stricăciunea greşitelor învăţături care sunt de inspiraţie diavolească şi care nu pot să ducă pe oameni decât la pierzare.
 
Iubiţi credincioşi, cu toţii să fim încrezători că cel ce a plecat de aici jertfindu-şi viaţa pentru păstoriţii săi, nu s-a despărţit de noi. Sfântul Ierarh Bretanion este aproape de noi toţi, ca ierarh îi simt continuitatea în slujire şi această continuitate în slujire mă obligă să fiu aproape de frăţiile voastre, să vă cunosc frământările şi să vă primesc dorinţele şi ca ierarh să le înfăţişez înaintea tronului Prea Sfintei Treimi. Nu poate fi ceva mai de folos pentru noi oamenii acum pe pământ decât acea cunoştinţă şi acea conştiinţă că avem în ceruri rugători, fraţi ai noştri mai mari care au devenit prietenii lui Dumnezeu. Între prietenii lui Dumnezeu, cum i-a numit Iisus Hristos pe Apostolii Săi sunt toţi aceea care şi-au pus viaţa pentru numele Său şi Sfântul Ierarh Bretanion şi-a pus viaţa pentru păstoriţii săi de aceea noi astăzi să nu pregetăm ci primind de la el învăţăturile cele alese că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi fiu al omului şi a devenit mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii. Să ne apropiem de Iisus Hristos nu numai cu cuvântul sau cu mintea şi cu fapta şi cu lucrarea, cu toată jertfa vieţii noastre. Sfântul Ierarh Bretanion a scris învăţături alese şi a rostit cuvinte pline de putere de aceea spuneau unii scriitori care au trecut pe aici şi l-au cunoscut, aici în Scythia Mică, este cu adevărat este un om care e respectat de toţi oamenii. Mai erau încă şi păgâni în vremea aceea în Dobrogea, în Scythia Mică de atunci, dar spune scriitorul că deşi unii sunt de altă credinţă dar pentru că este înţelept şi luminat la minte îl ascultă şi păgânii cu toate că el este în fruntea creştinilor. Acestea spunându-le că Sfântul Ierarh Bretanion să le primim şi noi ca mărturie de la un om care l-a cunoscut din mărturiile contemporanilor şi să îl facem pe episcopul Bretanion să fie contemporan cu noi de câte ori săvârşim Sfânta Liturghie aceasta trebuie să simţim că suntem cu Mântuitorul şi cu apostolii Săi la Cina cea de Taină, că cerul se coboară pe pământ pentru că unde e Hristos este cerul. Că cerul acesta material nu îl cuprinde pe Dumnezeu. El este mai presus de cerul material şi cerul cel duhovnicesc ni-L împărtăşeşte nouă pe Hristos. Şi unde e cerul cel duhovnicesc este acolo unde se află Hristos, şi cu Hristos se află şi Duhul Sfânt pentru că El ni-l coboară pe Hristos din cer care rămâne şi în cer şi cu Duhul Sfânt  vine şi Tatăl care rămâne în cer  să coboare pe pământ pentru că este necuprins şi Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt se află acolo unde este rugăciune unde e tristeţe, unde e credinţa, unde e nădejde şi iubire şi iată noi toţi astăzi cu o inimă am fost şi un gând în inima lui Dumnezeu şi prin credinţa şi rugăciunea noastră a răsărit în inimile noastre au devenit altar şi în inimile noastre noi am pregătit ospăţul cel duhovnicesc Prea Sfintei Treimi pentru că astăzi am vorbit despre Sfânta Treime atât de frumos cum n-a mai vorbit nimeni a vorbit Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi aici adevărul a fost apărat de Sfântul Bretanion, cei doi sfinţi sunt înaintea tronului Prea Sfintei Treimi se veselesc şi se luminează şi prin rugăciunile şi pomenirile lor astăzi în toate bisericile ei primesc lumină şi din lumina harului pe care ei o primesc în ceruri revarsă aici pe pământ, raze de înţelepciune şi de lumină către noi toţi.
Aşadar, să-i rugăm astăzi pe cei doi sfinţi să vină în mijlocul nostru să nu ne lase aplecaţi din pricina rănilor păcatelor ci acestea să se împrăştie ca fumul şi noi cu virtuţile pe care astăzi le-am înnoit, le-am adăpat şi le-am hrănit din darurile Sfintei Liturghii. Cu aceste virtuţi, cu credinţa, cu nădejdea şi cu dragostea, cu bucuria, cu pacea, cu răbdare, cu bunătatea şi dorinţa de a face bine. Cu aceste virtuţi vrem să ne întoarcem în casele noastre înţelepţiţi, luminaţi şi să aducem darul Duhului Sfânt în casa noastră. 
 
Cine cere ajutor de la sfinţi şi ei să nu primească? Pentru că sfinţii sunt casnicii lui Dumnezeu aşa cum copiii cer de la părinţi pâine când le este foame aşa şi sfinţii când cer de la Dumnezeu ajutor pentru noi dacă noi cerem întru smerenie, sinceritate spre slava lui Dumnezeu şi spre slujirea semenilor noştri acest ajutor acest ajutor vine şi iată că a venit din puţinul dumneavoastră Dumnezeu a înmulţit şi iată că avem biserică şi avem chilii şi avem slujbă şi avem rugăciuni şi avem privegheri şi aici este cu adevărat un loc plin de lumină, un loc cu lucrare duhovnicească. 
 
Sfântul Ierarh Bretanion este aproape de noi toţi, ca ierarh îi ţin continuitatea în slujire, şi-această continuitate în slujire Mă obligă să fiu aproape de frăţiile voastre, să vă cunosc frământările şi să vă primesc dorinţele şi ca ierarh să le înfăţişez înaintea tronului Prea Sfintei Treimi.
 
Nu poate fi ceva mai de folos pentru noi oamenii aici pe pământ decât acea cunoştinţă, şi-acea conştiinţă că avem în ceruri mijlocitori, fraţi ai noştri mai mari, care au devenit prietenii lui Dumnezeu. Între prietenii lui Dumnezeu, cum i-a numit Iisus Hristos pe apostolii săi, sunt toţi aceia care şi-au pus viaţa pentru numele Său. Şi Sfântul Ierarh Bretanion şi-a pus viaţa pentru păstoriţii săi de aceea noi astăzi să nu pregetăm, şi primind de la el învăţăturile cele alese, că Iisus Hristos este Fiul Lui Dumnezeu, Fiu Al Omului, şi a devenit Mielul lui Dumnezeu, celui ce ridică păcatele lumii. Să ne apropiem de Iisus Hristos nu numai cu cuvântul şi cu mintea, ci cu fapta, cu lucrarea, cu toată jertfa vieţii noastre.
 
Sfântul Ierarh Bretanion a scris învăţături alese şi a rostit cuvinte pline de putere, de aceea spuneau unii scriitori, care au trecut pe aici şi l-au cunoscut, că în Scythia Mică este cu adevărat un om care-i respectat de toţi oamenii. Mai erau încă şi păgâni în vremea aceea în Dobrogea, în Scythia Mică de atunci, dar spune scriitorul că deşi unii sunt de altă credinţă, dar pentru că este înţeles şi luminat la minte îl ascultă până şi păgânii, cu toate că el este în fruntea creştinilor. Acestea spunându-se de Sfântul Ierarh Bretanion să le primim şi noi ca mărturie de la un om care l-a cunoscut din mărturiile contemporanilor şi să-l facem şi noi pe Sfântul Bretanion să fie contemporan cu noi. De câte ori săvârşim Sfânta Liturghie, aceasta trebuie să simţim, că suntem cu Mântuitorul şi cu Apostolii Săi la Cina cea de Taină, că cerul se coboară pe pământ, pentru  că unde-i Hristos este şi cerul, că cerul acesta material nu-L cuprinde pe Dumnezeu, el este mai presus de cerul material, ci , cerul cel duhovnicesc ni-l împărtăşeşte nouă pe Hristos . Şi unde-i cerul cel duhovnicesc? Este acolo unde se afla Hristos, şi cu Hristos se află şi Duhul Sfânt, pentru că el ni-l coboară pe Hristos din cer, care rămâne şi în cer, şi cu Duhul Sfânt, vine şi Tatăl, care rămâne în cer, dar coboară şi pe pământ pentru că este necuprins. Şi Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh se află acolo unde este rugăciune, unde-i sfinţenie, unde-i credinţă, unde-i nădejde şi iubire. Şi iată-ne noi toţi astăzi, o inimă am fost şi un gând înaintea lui Dumnezeu, şi prin credinţa şi rugăciunea noastră am înălţat aici inimile noastre către cer şi inimile noastre au devenit altare, şi-n inimile noastre noi am pregătit ospăţul cel duhovnicesc Prea Sfintei Treimi pentru că astăzi saltă de bucurie cel ce a vorbit despre Sfânta Treime atât de frumos cum n-a mai vorbit nimeni, Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, şi astăzi adevărul Sfântului Grigorie a fost apărat de Sfântul Bretanion. Cei doi sfinţi, înaintea Tronului prea Sfintei Treimi se veselesc şi se luminează, şi prin rugăciunile şi pomenirile lor astăzi în toate bisericile, ei primesc lumină, şi din lumina harului pe care ei o primesc în ceruri, revarsă aici pe pământ, raze de înţelepciune şi de lumină către noi toţi. 
 
De aceea noi să ne rugăm şi să-i zicem: Sfinte al lui Dumnezeu, şi Ierarhe iubit, părinte al nostru Bretanion, care între noi te-ai sălăşluit, şi rugăciunile noastre le-ai întărit , primeşte acum dorinţele noastre, de iertare a păcatelor, de luminare a sufletelor noastre, de bucurie şi de mântuire, şi înalţă-le la Părintele Cel Ceresc, şi pe Fiul lui Dumnezeu la a cărui jertfă ai primit, roagă-l să ne miluiască pe noi şi să rămână cu noi acum şi-n vecii vecilor. Amin